Nelu Iordache un vizionar, sta la inchisoare in timp ce parazitii si trantorii adevarati zac prin parlament…

Trei motive pentru care Nelu Iordache a fost linşat mediatic…

           „Nelu Iordache acest JR Ewing al asfaltului…” aşa îşi începea editorialul o oarecare vulvuzelă online, reglându-şi tirul de invective la adresa patronului Romstade. Fără nici o conexiune cu campania alegerilor parlamentare în care Băsescu, Udrea şi compania ar face bine să scoată maculatorul şi să ia notiţe despre modul cum se stoarce o portocală stricată in doi timpi şi şaizeş’două de procente.

Acceptând comparaţia, oare uităm că în spatele verosului petrolist texan stăteau cel mai adesea motivele mediului în care bisnisuia, adesea la fel de rapace. Când intri în haită, urli cu lupii! Şi am uitat oarăşi şarmul inegalabil cu care îşi urzea ticăloşiile financiare îndreptate, aţi ghicit, împotriva altora şi mai ticăloşi ca el?

Motivele pentru care Nelu Iordache a fost linşat sunt totodată şi circumstanţele sale atenuante sau, mai degrabă, cauzele pentru care în România nu se poate altfel.

Distinsul maestru Lucian Bolcaş afirma că acest argument nu e valabil, că trebuie să răsară şi oameni de afaceri nepătaţi de asemenea calibru: cu toată stima, se preface că se înşeală: în România nu poţi accede în careul marilor afaceri decât având o oarecare doză de cinism, nesimţire şi mai ales, „arzând” câteva etape. De ce? Păi asta e o discuţie de şapte volume şi e inutilă, toţi ştim de ce. Nelu Iordache e neîndoielnic, un vizionar. Şi încă unul de calibru greu. N-a cheltuit un leu pentru chiloţii amantelor, cum spunea maestrul Cristoiu sau, ca alţi prăpădiţi, care furând şi ei o sută de mii, acolo, primul lucru s-au repezit în Bora Bora cu secretara attachment. Nelu Iordache n-a cumpărat proprietăţi pe Coasta De Azur, n-are flotilă de maşini de lux, yaht şi mai ales valută expatriată. A pornit de jos, de foarte de jos în comparaţie cu adraslele nomeclaturistilor. Asemeni lui Becali, care adolescent fiind nu se ruşina să aştepte în frig două ore la poarta vilei lui Serghei Mizil cu butoiaşul de brânză, poveste isorisită cu mândrie tâmpă de prietenul lui Medelin Voicu. Deşi student la Fizică atomică, pe lîngă ecuaţia lui Schröedinger lucra cot la cot cu ceilalţi  membri ai familiei în solariile de legume. A străns bănuţ cu bănuţ iar după revoluţie şi’a deschis o mică pompă de benzină în comuna natală. Cu primii bani câştigaţi ce credeţi c-a făcut? Nu şi-a achiziţionat Maybach ca Dan Diaconescu… Apropo, şi acum conduce un simplu Logan. Băsescu măcar şi-a luat Sandero! Nelu Iordache şi-a modernizat şi şi-a extins afacerea. Acestea sunt cuvintele magice: modernizare şi extindere. Apoi cu utilaje second hand pe care le-a înlocuit imediat cu utilaje ultramoderne a deschis o balastieră. Apoi Blue Air: de la tomate la aparate de zbor Boeing e cale lunga pe care nici un patron român n-a fost în stare s-o parcurgă. Aici se impun două precizări: ţinând să facă ceva pentru ţara asta s-a autoexpus. Patriciu a manipulat caricatura de Bursă (la vremea aceea) cu ajutorul Ordinului Aripioarei Tineri. Tranzacţiile de genul acesta lasă puţine urme şi şi mai puţini au habar de cu ce se mănâncă, aşa că Patriciul stă bine merci. Paguba e colosală, dar puţin vizibilă, necum dovedibilă…

De ce nu avem oameni de afaceri ce clădesc pentru România. Păi tocmai de-asta! Cine şi-l mai aminteşte pe Tofan? Omul făcea cauciucuri, din ce ân ce mai multe. Deranjant de multe. Clădise din nimic aproape un mic imperiu. I-au dat în cap curăţeii. Dar mesajul Mioriţei vă spune ceva? Ce proiect de afaceri aveau baciul ungurean şi cu cel vrâncean? Să dărâme, să sufoce, să nu se mai facă urdă autohtonă! Dulce ca mierea e codul penal al patriei!

Aş putea spune că Iordache e un vizionar patriot. Ce nu ştie reporterul de rând e că toate lucrările Romstrade sunt magistral executate, „în credinţă”, pista de pe aeroportul Băneasa şi Transalpina (DN67C) fiind perlele coroanei. S-au scris şi spus multe tâmpenii în privinţa calităţii lucrărilor Romstrade, dar fătucile care au ajuns vectori sau cercuri de opinie studiind literele la americano-mongolă au uitat de lucrarea efectuată pe A1 de italienii de la FAT, când se lua cu făraşul de plastic stratul de asfalt de uzură şi pentru care se plătiseră sume exorbitante.

Nelu Iordache visează linii de transport internaţionale, un aeroport ultramodern care să descongestioneze nordul Bucureştiului şi să desţepenească piaţa imobiliară.

Un alt motiv pentru care Nelu Iordache a fost lapidat nu cu pietre ci cu schelălăituri media este că, uluitor, Iordache îşi plăteşte salariile. Şi nu unele oarecare. Şi nu la vreo două duzini. Ci la două mii de oameni aproape. Salarii de două, în unele cazuri trei ori mai mari decât cele pe care le văd bieţii români. Nu sunt salariile de mizerie ale celor nouăzeci la sută din încă fericiţii care mai au încă un salariu din care nici ei nu pot face mare lucru (alimente, utilităţi, haine şi rechizite pentru copii şi gata!), nici statul nu prosperă. Păi angajaţii lui Iordache consumă serios, au visuri financiare, plătesc TVA la nivel de UE aproape. Veţi spune că şi ceilaţi „moguli” oferă salarii supradecente. Vă destăinui un secret: Iordache plăteşte impozite uriaşe la aceste salarii. Procurorii care l-au arestat erau plătiţi din banii cotizaţi de Romstrade la vistierie. Majoritatea „afaceriştilor cinstiţi” ai lui Bolcaş trec pe cartea de muncă sume ridicole, credeţi-mă. Restul dau din paporniţă. Bugetul, adică noi fraierii, nu le poate face nimic. Un leu cheltuit în infrastructura înseamnă alţi doi în economie… Deci Nelu Iordache plăteşte din gros şi dă Cezarului ce este al Cezarului, virînd la buget pînă la ultimul sfanţ. Sumele datorate sunt recunoscute contabil oficial şi se vor plăti. Nu sunt scufundate în anonimatul economiei negre.

Romstrade a calificat şi scolarizat sute şi sute de oameni. Sunt oameni care acum zece ani nu ştiau să conducă o bicicletă iar acum sunt maeştrii pe buldozerele sau autogrederele pe care  lucrează. Unii sunt de etnie rromă, daca asta interesează pe cineva. Sistemul german SAP ERP, implementat în firmă reprezintă la ora acuală cel mai modern „Bussiness Solution” din lume, Oracle fiind undeva în spate. Cine mai are curaj să investească un milion de euro în firma şi pe spezele lui? Vă spun eu: nimeni!

Uluitoarea sumă de optzeci de miliarde ce reprezintă datoria de astăzi a României nu se mai află, în marea ei majoritate, în ţară. Au luat-o la vale spre stăinătăţi sî se prăjesc la soare pe coclauri exotice în buzunarele celor ce n-au pus o cărămidă sau n-au produs o scobitoare pentru amărâta asta de ţărişoară în care încă mai trăim.

Haideţi să vă dau un extrabonus: portughezii de la Monteadriano, firma parteneră Romstrade pe tronsonul autostrăzii Arad Nădlag au tras mâţa de coadă la maximum. Practic n-au făcut mare lucru. Dar deontologii se feresc ca necuratul de tămâie să menţioneze asta. Credeţi că vecinii sârbi le-au aratat uşa la recenta licitaţie doar pentru că în loc de 2 miliane 200 euro ei au zis 2 milioane 300? Hai să fim serioşi. Sunt cunoscuţi ca nişte cai breji. Sperau ca Romstrade sa faca apropae toata treaba si ei sa incaseze euroii. Pentru cine cunoaste industria asta, e o crima sa lasi un subantreprenor roman la mana unei firme straine. Va fi inselat la sigur. Macar cu ultimele transe, care desigur sunt cele mai mari. Cercetati si veti gasi zeci de astfel de cazuri in care firma straina „uita” sa-si mai plateasca partenerul roman si ultimele salarii. Doar cine nu vrea să cerceteze boceşte pe Monteadriano! Aici se danseaza cu lupii…

Nelu Iordache e un homo faber, magnatul care face, care aduce la viaţă afaceri palpabile. Vezi la lucru imensele avioane Boeing, flotila de utilaje, buldoexcavatoare, finisoarele uriaşe de asfalt în urma cărora rămâne covorul negru al asfaltului pe care să se plimbe în jeep-uri babane îngeraşii nepătaţi şi amantele lor preacucernice. Din când în când, câte un Trăbănţel urmat de-o Dacie matusalemică rulează liniştit pe magistralele lui Iordache, conduse de proletari ce nu înjură, care declamă din Shakespeare şi nu beau decât apa plată cu lămâie. Românie, trezeşte-te!

POST SCRIPTUM: „Casa de insolventa Transilvania” www.citr.ro administratorul insarcinat cu insolventa firmei SC ROMSTRADE SRL e parcă şarpele din Biblie, adică din Facerea capitolul 3. Aparent bine motivaţi, sunt puşi numai pe japcă finaciară şi distrugere. Abia aştept să mă dea în judecată, aceşti excroci ordinari, care au în aşa zisul lor portofoliu 50.000 locuri de muncă distruse… Vai de capul lor!